Bolile şi cauzele lor

Cred că, fundamental, starea de boală o datorăm pierderii simţului Sinelui nostru profund (îndepărtării de Dumnezeu…). De aceea apar ataşamentele, apoi bolile minore, pentru ca, în final să ne confruntăm cu cele majore…

Într-un plan mai aproape de noi, sunt de acord cu teoria, pe care practica noastră ne-a probat-o, care susţine că majoritatea bolilor au o origine psihosomatică (mai puţin, poate, afecţiunile infecţioase şi traumatice).

Aşadar, credem că, în primul rând

• acţiunile noastre incorect adaptate – modul în care reacţionăm la stres, „funcţionăm”, gândim, judecăm oamenii şi evenimentele, stabilim priorităţile, interpretăm evenimentele, suferim şi ne bucurăm etc. – care derivă din credinţele şi convingerile noastre
• traumele prin care am trecut, îndeosebi în prima parte a vieţii şi mai ales în prima copilărie, când sufletul este foarte uşor de rănit, pentru că nu este apărat suficient de bine de o structură de personalitate care se află în plină dezvoltare
• „programele” subconştiente moştenite, îndeosebi, de la părinţii şi bunicii noştri
• propriile „programe” (soarta, cum spun oamenii), de asemenea subconştiente

sunt cele care perturbă nivelul şi funcţionarea energetica a corpului nostru fizic şi fac ca, în timp, să ne conducă la starea de dezechilibru funcţional şi, apoi, la boală – prin procese particulare de intoxicare şi degenerare locală.

Concluzia este interesantă şi dătătoare de speranţă, anume că boala este, de fapt, mai degrabă o încercare nereuşita de adaptare a organismului la condiţiile pe care chiar noi i le-am oferit sau prin care a fost obligat să treacă, nu o entitate străină care ne invadează din exterior.

S-ar putea să ţi se pară forţate unele dintre afirmaţiile noastre, când susţinem – de exemplu – că motivul unor grave probleme osteoarticulare, însoţite şi de cvasipermanente atacuri de panică apărute în ultimii ani de liceu la o tânără elevă, se datorează căderii acesteia într-un puţ cu 10 ani înainte. Sau că originea unui cancer tiroidian al unei tinere studente se află la vârsta de 11 ani, atunci când aceasta a asistat, din păcate, la decesul unui membru al familiei. Dovada însă că avem dreptate, este faptul că tratamentul nostru – aplicat plecând de la aceste premise – a dat rezultate, în comparaţie cu celelalte tratamente anterioare.

Exemplele pot continua pe multe pagini, ideea este însă că pentru a obţine vindecarea – iar vindecarea este ceea ce urmărim, nu doar o ameliorare trecătoare – trebuie găsită cauza!