Nu doresc să intru în contradicţie cu părerile, convingerile şi credinţele nimănui. Aceste pagini vor fi doar un loc unde eu – şi terapeuţii pe care i-am ajutat să se formeze de-a lungul anilor – ne vom aşeza ideile, experienţa şi ceea ce am înţeles şi sedimentat până acum din tot efortul meu de mai bine de 25 de ani – şi al lor de 11 ani, efort izvorât din dorinţa de a face BINELE.
Am ajuns în multe locuri din ţară şi din lume – din oraşele cele mai civilizate ale planetei până în jungla de pe malul Amazonului – mânat de aspiraţia de a cunoaşte şi învăţa mereu altceva, metode de tratament mai vechi sau mai noi, provenite din diverse culturi, continente şi epoci. Le-am învăţat cu bucurie şi sinceritate şi apoi, împreună cu oamenii cu care lucrez, ne-am străduit să fim cât mai buni în folosirea lor.
Ştiu că există o vorbă care spune că „drumul spre iad e pavat cu intenţii bune” şi că tot putem greşi, oricât de atenţi suntem şi oricât de mult ne-am dori ca acest lucru să nu se întâmple.
Există păreri pro şi contra relativ la multe aspecte în acest domeniu. Nu am găsit la cineva adevărul absolut, nu îl deţin nici eu, aşa că singura variantă care mi-a rămas (în afară de a abandona şi a nu face nimic) este experimentul, făcut cu sinceritate şi pe cât posibil cât mai riguros şi mai aproape de ştiinţific.
Am făcut şi facem toate eforturile de a înţelege principiile şi mecanismele fiecărei tehnici sau metode cu care am intrat în contact, pentru a o putea folosi cât mai bine şi evalua cât mai corect, chiar dacă uneori asta a însemnat câţiva ani de muncă. Şi au fost cazuri în care a trebuit să renunţăm la unele dintre ele după mult timp de experimentare, din diverse motive – de la cele care ţin de efecte şi durabilitatea lor în timp, până la considerente de ordin spiritual.
Am fost receptiv la orice sugestie pe care am primit-o – şi am acceptat-o dacă mi s-a părut logică şi de bun simţ. Am considerat întotdeauna că cel mai important este să mă simt aşezat corect „în pielea mea” şi în faţa propriei mele conştiinţe, chiar dacă aceasta mi-a produs şi „pagube colaterale”…
Am ajuns astfel la o anumită înţelegere a complexităţii fiinţei umane, ceea ce ne permite să reuşim să ajutăm în mod real oamenii şi să putem face dovada, cu dosare medicale şi mărturii, că şi această medicină are locul ei pentru o şansă la bine şi la viaţă.